Ministrul Agriculturii, Florin Barbu, are motive de sărbătoare. Nu fermierii, nu neapărat agricultura, ci mai ales și în special cei care au prins contractele grase de reabilitare a sistemului de irigații și așteaptă decontările de la stat. Într-o postare triumfalistă, ministrul anunță că a plătit 50,6 milioane de lei în octombrie și că a mai pus la bătaie 133 de milioane de lei pentru continuarea lucrărilor.
Apa pentru agricultură, predictibilitate, siguranța recoltelor, fiecare hectar readus în circuitul productiv. Sună frumos, nu? Numai că, dincolo de discursul despre salvarea agriculturii românești, întrebarea este cine sunt cei care așteaptă, de fapt, cu nerăbdare ca robinetul banilor publici să fie deschis?
Pentru că programul de irigații derulat prin Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare (ANIF) nu înseamnă doar conducte, stații de pompare și apă pe câmp. Înseamnă contracte de sute de milioane de lei, asocieri de firme, subcontractări și un circuit al banilor care merită urmărit cu mult mai multă atenție decât postările optimiste ale ministrului. Iar numele nu sunt deloc necunoscute. Wagramer Termo 2000 și Carmin PopStar și nou intrata SC Nicosorian Total Ins se află printre abonații la contractele importante prin ANIF. Investigațiile au arătat că societatea Carmin PopStar a acumulat contracte de irigații de peste 1,33 miliarde de lei în asociere cu alte companii iar la fel ca și Wagramer ar fi direcționat către Nicosorian lucrări și bani, în condițiile în care documentațiile unor licitații limitau sau interziceau subcontractarea. Ori, în acest context, postarea lui Florin Barbu capătă o altă perspectivă. Când vorbește despre deblocarea plăților, ministrul știe foarte bine că în spatele acestor cifre se află contracte câștigate de niște firme ale căror activități și conexiuni au ajuns deja în atenția presei și mai ales a instituțiilor de control.
Oare cui îi transmite ministrul că banii au venit și că șantierele pot continua fără sincope? Fermierilor, care așteaptă să aibă apă pe câmp, sau băieților care au prins contractele și trebuie să-și încaseze lucrările?Pentru că, în timp ce fermierul este invocat în fiecare paragraf, în realitate, cei care așteaptă decontările sunt firmele. Iar cele 50,6 milioane de lei plătite în octombrie nu sunt apă pentru culturi, ci plăți pentru lucrări executate. Cele 133 de milioane suplimentare sunt, la rândul lor, bani puși la dispoziția programului de investiții.
Florin Barbu își anunță triumfător vizitele pe șantiere, ca să verifice dacă lucrările sunt executate la timp. Ar fi interesant dacă, pe lângă fotografiile cu utilajele și conductele, ar vorbi și despre traseul banilor, subcontractările, firmele care execută efectiv lucrările și relațiile din jurul contractelor. Până atunci, ministrul poate continua să vorbească despre predictibilitate și siguranță pentru agricultori. Numai că, după toate dezvăluirile despre afacerile din jurul ANIF, există suspiciunea că predictibilitatea cea mai importantă este, de fapt, cea a încasărilor pentru băieții deștepți din irigații. Apa poate să mai aștepte. Decontările pare că nu.
