În februarie 2025, Primăria Slatina schimba din temelii modul în care școlile își făceau achizițiile. Directorilor li s-a luat dreptul de a cumpăra direct produse, servicii și lucrări, iar atribuțiile au fost mutate la Serviciul de Achiziții al Primăriei.Explicația oferită de primarul Mario De Mezzo la acel moment a fost una ce ducea spre penal. Acesta susținea că unitățile de învățământ deveniseră „un instrument de jaf la adresa banului public”, că se făceau achiziții păguboase și că anumite firme, apropiate fostei administrații, erau abonate la contractele școlilor. Directorii care au criticat măsura au fost puși, indirect, în aceeași ecuație, primarul sugerând că supărarea lor nu era atât pentru pierderea autonomiei, cât pentru că se rupea o relație convenabilă cu anumiți constructori.
Mesajul suna cam așa: dacă achizițiile pleacă din școli și ajung la primărie, banul public va fi mai bine păzit.

Numai că, un an mai târziu, direcția pare să se schimbe.Prin Dispoziția nr. 870 din 24 iulie 2026, primarul le redă școlilor dreptul de a face o serie de achiziții, în limita unor praguri valorice. Cu alte cuvinte, mecanismul care în 2025 era prezentat drept sursa contractelor păguboase și a banilor sifonați devine, în 2026, suficient de sigur pentru a fi pus din nou în funcțiune.
Diferența? Acum există un prag- 300.000 lei anual. Și odată cu el(n.n. pragul) apare și ironia. Dacă mergem pe logica declarațiilor făcute chiar de primar, înseamnă că paguba numai este chiar pagubă dacă se încadrează într-o anumită limită. Parcă și contractele cu dedicație au primit între timp… plafon.
Sigur, s-au oferit și explicații administrative în ultima ședință a CL Slatina. O primărie nu poate cumpăra la infinit pentru zeci de unități de învățământ, iar unele achiziții trebuie făcute rapid. Însă tocmai aceste argumente arată că realitatea este mai complicată totuși decât discursul din 2025.
Mai mult, foarte interesantă este și poziția cu privire la directori(n.n. aceiași și ieri și azi!). Cei care atunci erau priviți cu suspiciune și acuzați că deplâng pierderea unor relații… convenabile primesc acum o parte din atribuții înapoi. E drept, nu integral, dar suficient cât să gestioneze din nou bani publici.
Asta înseamnă că între timp au dispărut firmele „abonate”? Au dispărut achizițiile păguboase? Sau e doar o dovadă a faptului că în administrație e destul de riscant să vorbești în alb și negru. Pentru că vine o zi în care trebuie să semnezi exact opusul a ceea ce spuneai cu convingere. Iar când după un an treci de la „școlile sunt un instrument de jaf” la „școlile pot cumpăra din nou”, te întrebi cine s-a schimbat: școlile… sau discursul?! Directorii și primarul sigur nu!